danablu blues

masina goneste naucitor pe autostrada la iesirea din aeroport, toata caramizie si cu sute de cai la bord. Soarele nimicitor e facut inofensiv de acordurile lui the joshua tree iar soferita sta incordata cu buzele strinse si cu piciorul drept dominind total acceleratorul. Mi se face foame, ingrozitor de foame.

"Am luat provizii" vine replica de indata. O poseta incapatoare cu rude crocodiliene adaposteste o bagheta alba ca zapada dar la fel de tare ca sfarma piatra. "Dimineata era proaspata, asta e", aud din nou in timp ce turatia motorului creste. In geanta gasesc si niste brinza albastra, un danablu.

Musc hamesit din caramida amidonica si infulec canibalic din gelatina de capra. Maninc si rid. Maninc.

Mi se face apoi pofta de-un pahar de vin. Teribil de pofta. Ma uit in stinga si vad o artera care pulsa dracovenic pe gitul ei cambrat. Rid ca un apucat. Rid. Pentru ca sint convins ca soarele asta ma va omori intr-o zi.

Degeaba mi-e frica de ploaie.