mulzumes

pe la noua dimineata pedalam tacticos spre scoala ca un adevarat star demn de TdF ce ma gasesc. E frumos si placut in iulie, nici tipenie in jur.

Ba nu, mint -ca sa folosesc o expresie la moda in satu-mare. Linga campus s-au construit de curind citeva complexe de locuinte pentru oameni de virsta a treia, mai pe incorect politiceste numindu-se case de batrini. Si din cind in cind ma incrucisez pe pista cu diversi domni sau doamne rulind domol in carucioare electrice. De obicei ne zimbim protocolar, si apoi disparem fiecare pe drumul lui.

Azi insa caruciorul era oprit. Un domn scrobit pe la 120 de ani incerca sa citeasca indicatorul care afisa numele strazii. Era vadit in incurcatura. Ma opresc si-l intreb unde vrea sa ajunga. Imi spune ca e pentru prima oara in cartier, in vizita la o prietena care sta pe strada Xnsen. Oo, dar Xnsen este in cealalta parte a campusului, vino dupa mine ii spun eu si incepem sa ne deplasam cu viteza melcului tratat cu hash dar operat la timp.

Dupa minute bune ajungem la destinatie. Prietena -o faptura frageda pe la 80 de anisori- il astepta in prag.

El se intoarce si-mi zimbeste recunoscator. Din ce tara esti tu prietene? vine intrebarea inexorabila ca prinzul. Din Romania, raspund eu in timp ce-mi puneam tacticos ochelarii de soare. Si cum se spune multumesc pe la voi? ma intreaba el. Multumesc raspund eu.

Mulzumes min ven, vine concluzia.

Selv tak, amice. Sa va purtati frumos la prinz, ca nu vreau sa citesc de voi in ziare miine dimineata.